Odată ce copiii se obișnuiesc cu folosirea dialogului interior și se pot ghida dinăuntru, își crează două caracteristici: un puternic simț al sinelui și o puternică dorință de a fi un membru însemnat și esențial al grupului. Din aceste două caracteristici izvorăsc trei însușiri care–i definesc drept ființe autonome.

1. Respectul si încrederea în sine

Copii autonomi se simt bine în pielea lor, pentru că au învățat cum să se aprecieze într-un mod rațional, care îi face să stea pe picioarele lor, nu să se bazeze tot timpul pe cei din jur. De asemenea, îi ajută să-și revină mai repede când sunt învinși, să vadă eșecul ca pe ocazii de a învăța și să-și tolereze propriile slăbiciuni, fără să lase că aceste slăbiciuni să le zguduie încrederea în sine. Pentru a atinge această perspectivă,  ar fi de preferat ca ei să fie crescuți tot timpul într-un mediu plin de dragoste necondiționată.

2.Competența

Copii competenți au priceperea de a înțelege și de a stăpânii elementele mediului înconjurător . Întrucât copii autonomi nu percep eșecul ca pe ceva care să le diminueze sensul valorii, se simt în stare să facă față la noi încercări, forțându-și propriile limite intelectuale și psihice . Ei își asumă riscurile . Aceştiea sunt crescuți într-un mediu în care sunt încurajați să facă noi acțiuni care să le probeze îndemânările, fără teamă de ridicol, critici sau de rușine în cazul unui eșec . De asemenea, aceștia nu sunt deloc feriți de propriile greșeli.

3.Independență

Odată ce copilul autonom devine competent, apare sentimentul independenței. Acest sentiment, îl ajută pe copil să devină gânditori independent și să poată rezolva problemele singur. Un copil independent este și un copil fericit .

Un studiu realizat de Cult Market Research arata faptul că în România, cinci din zece părinți asociază “autonomia copiilor” cu ideea de control .