1. Încurajați-i să vorbească despre ceea ce îi îngrijorează
Un pas important în tratarea anxietății este să se ajungă în stadiul în care copilul să poată să vorbească deschis despre ceea ce îl frământă. Pentru început o să fie psihoterapeuții, psihologii și psihiatrii încearcă să câștige încrederea copilului și caută să-l facă să se simtă în siguranță în contextul respectiv . Astfel micul pacient va putea vorbi fără inhibiții, știind că ceea ce spune nu va fi dezvălui nimănui, că nu va fi judecat și că va fi tratat cu înțelegere. Așadar, îi va fi de ajutor copilului dacă mediul de acasă este unul în care copilul se simte în siguranță, acceptat, iar membrii familiei îl privesc cu înțelegere și fără să-l judece. Aceasta înseamnă să nu recurgeți la agresarea verbală și fizică atunci când copilul vine cu o notă proastă, ci mai degrabă să gasiți soluții în a înțelege motivul pentru care a luat o nota mai puțin bună și cum ar putea face ca pe viitor să progreseze.
2. Gestionați mai calm și mai rațional situația
Odată ce copilul vă mărturisește ceea ce îl necăjește, indiferent cât este de alarmantă situația, este de preferat să nu vă manifestați și dumneavoastră îngrijorarea. Prima dată încercaţi să vă calmaţi starea de nelinişte. Este posibil să aveți nevoie de ajutorul unui specialist, dar, în general, cu cât gestionați mai calm și mai rațional situația, cu atât mai puțin alarmată va deveni problemă. Dacă deveniți agitat, nu veți face nimic altceva decât sã amplificați anxietatea copilului.
3. Întotdeauna luați neliniștile copilului în serios
Încercaţi să nu tratați problema ca fiind inexistentă. Dacă pe copil îl îngrijorează și îi creează o stare de discomfort, înseamnă că pentru el este ceva grav, chiar dacă pentru dumneavoastră, ca adult, situația nu este atât de gravă. Dacă este cu adevărat îngrijorat în legătură cu ceva, remarci precum : “Of, nu te prosti” sau “N-ai de ce să-ți faci griji”, nu vor alina temerile copilului, ci vor alimenta ideea că nu la dumneavoastră trebuie să caute ajutor. S-ar putea să nu conteze atât de mult când copilul este mic, dar în adolescență, când problemele sunt mai serioase, comunicarea și încrederea sunt mai presus de orice, iar dacă se pierd în copilărie foarte greu se vor putea recupera în adolescență. Puteți, desigur, liniști copilul, dar cu seriozitate, fără să luați în de râdere ceea ce are acesta de spus.
4. Ajutați copilul să-si rezolve singur problemele
Dacă discutați situația cu copilul și analizați împreună soluțiile posibile, alături de consecințele aferente, îl puteți ajuta să înțeleagă că există o rezolvare. Îl va ajuta dacă îi dovediți că veți fi alături de acesta . Uneori, ca adult, este răspunderea dumneavoastră sa rezolvați situația. De exemplu, în cazurile de bullying la copiii mici, este obligatorie intervenția părinților și a școlii, niciun copil nu poate face față singur problemei.
5. Ajutați copilul să tolereze anxietatea
Adesea nu pot fi evitate situațiile care provoacă anxietate, de exemplu: testele de ortografie, câinii, frica de dentist sau călătoria cu avionul. În această situație, reacția firească a părintelui este să-l ajute pe copil să evite problema, dar este cumplit de contraproductiv și evite acele situații. Cea mai bună cale este prin educație, sprijin și expunerea treptată.