Etapele de formare a atasamentului

Diana Tatoiu

Așa cum am menționat și în postarea anterioară, în acest articol ne vom concentra asupra etapelor de formarea a atașamentului.

Legătura emoțională dintre copil și figura de atașament se formează pe parcursul primilor ani de viață (Ainsworth, 1982). Primii doi ani de viață a unui individ sunt foarte importanți în ceea ce privește legătura de atașament (Bowlby, 1988), întrucât, de-a lungul primelor 24 de luni de viață, relația dintre părinte și bebeluș trece printr-o serie de etape diferite, prin intermediul cărora este creionată tipul de relație dintre copil și figura de atașament (Bowlby, 1979; Ainsworth, 1982; Weinfield, Sroufe, Egeland și Carlson, 2008).

Este important de menționat faptul că această legătură psiho-emoțională dintre copil și figura de atașament este rezultatul unui proces etapizat realizat încă din luna 0 până în luna 24 (Ainsworth, 1982; Weinfield și colab., 2008). Pentru început, vorbim despre o fază de pre-atașament (0-6 săptămâni), când bebelușii prezintă un comportament normal-firesc în prezența unor persoane necunoscute, ei nu prezintă disconfort/distres în momente de interacțiune cu persoane necunoscute (Ainsworth, 1982). Odată cu săptămâna 6 până în aproximativ 6/8 luni, vorbim despre un atașament în devenire (Ainsworth, 1982). Această etapă se definește prin faptul că bebelușii reacționează diferit în timpul unui contact cu persoanele necunoscute lor. Spre finalul acestei faze putem identifica deja o preferință a bebelușului pentru persoanele familiare și distres la contactul cu nefamiliarul. Începând cu luna 6/8 până luna 18/24, figura de atașament devine o bază de siguranță pentru explorarea mediului la care bebelușii se întorc (Ainsworth, 1982; Blatt și Blass, 1990; Waters, Posada, Crowell și Lay, 1994). În această etapă, figura de atașament este percepută de bebeluș ca fiind o sursă de protecție și de încredere în momentul explorării mediului (Waters și colab., 1994), fiind, în același timp, o fază în dezvoltarea copilului utilă în ceea ce privește reglarea emoțională și fizică a relației (Bowlby, 1979; Ainsworth, 1982; Blatt și Blass, 1990). În plus, în această fază devinde evidentă anxietatea de separare, acel distres resimțit de copil la separarea de figura de atașament (Blatt și Blass, 1990). În ultima etapă, cea de atașament reciproc, evidențiat după luna 18/24, putem observa faptul că timpul petrecut la distanță față de figura de atașament crește, responsabilitatea menținerii legăturii de atașament este împărțită (Ainsworth, 1982; Bowlby, 1988).

Vă invităm să urmăriți pagina noastră web, pentru a putea afla care sunt tipurile de atașament care se pot forma.

Bibliografie:

Ainsworth, M. D. S. (1982). 14. The Development of Infant-Mother Attachment. In In Thebeginning (pp. 133-143). Columbia University Press.;

Blatt, S. J., & Blass, R. B. (1990). Attachment and separateness: A dialectic model of the products and processes of development throughout the life cycle. The psychoanalytic study of the child, 45(1), 107-127.;

Bowlby, J. (1979). The bowlby-ainsworth attachment theory. Behavioral and Brain Sciences, 2(4), 637-638.;

Bowlby, J. (1988). Developmental psychiatry comes of age. The American journal of psychiatry.;

Bretherton, I. (1992). The origins of attachment theory: John Bowlby and Mary Ainsworth. Developmental psychology, 28(5), 759.;

Fitton, V. A. (2013). Attachment theory: History, research, and practice. Child and adolescent psychotherapy and psychoanalysis, 121-143.

McLeod, S. (2009). Attachment theory. Simply psychology.;

Waters, E., Posada, G., Crowell, J. A., & Lay, K. L. (1994). The development of attachment: From control system to working models. Psychiatry, 57(1), 32-42.;

Weinfield, N. S., Sroufe, L. A., Egeland, B., & Carlson, E. (2008). Individual differences in infant-caregiver attachment: Conceptual and empirical aspects of security.