Teoria mintii

Diana Tatoiu

Când copiii încep să își dezvolte teoria minții (engl. Theory of mind, ToM), aceștia încep să devină conștienți de faptul că în spatele comportamentului uman există o serie de scheme cognitive și stări mentale: cunoștințe, credințe, imaginație, amintiri, dorințe, care pot fi în conflict cu realitatea (Frith și Frith, 2005). Acest conflict de ordin cognitiv între ceea ce știm și ceea ce există în realitate este cunoscut, în literatura de specialitate, drept credințe false (Frith și Frith, 2005; McAlister și Peterson, 2007). Aceste credințe false explică comportamentul copiilor de a avea încredere în lucruri și fapte ce nu sunt adevărate; acest termen face referire la incapacitatea copiilor ca în primii ani de viață să explice fapte din realitate, dar care sunt în contradicție cu realitatea lor (Baillargeon, Scott și He, 2010; Frith și Frith, 2005; McAlister și Peterson, 2007).

Ca de exemplu, să luăm cazul unui copilaș care mănâncă o brioșă, dar decide că nu va mânca toată brioșa acum și o lasă pe mai târziu. Ca urmare, o pune înpoi în dulap și va reveni la aceasta când îi va fi poftă. Însă, câteva minute mai târziu, mama lui găsește această brioșă și decide să o mănânce ea. Când copilașul se întoarce, acesta va căuta brioșa exact în locul în care a lăsat-o, fiindu-i extrem de dificil să își explice de ce nu se mai află în locul respectiv. Pentru a simplifica, copilașul în cauză va căuta brioșa în dulapul respectiv, pentru că realitatea lui este următoarea: „Eu am lăsat brioșa aici, deci brioșa ar trebui să fie aici.”, fără să își pună problema că cineva ar fi putut veni să ia brioșa respectivă.

În cazul de față este important de menționat faptul că nu avem o teorie a minții dezvoltată, deoarece copilașul are o dificultate de a explica, prin propriile cunoștințe și credințe, faptul că realitatea a fost manipulată de către acțiunile unei alte persoane (Frith și Frith, 2005). Un raționament sugestiv care ar indica faptul că teoria minții este dezvoltată ar arăta în felul următor: „Eu am lăsat brioșa aici, dar, dacă ea nu este în dulap, înseamnă că a luat-o cineva între timp.”. Avem dovezi ale faptului că teoria minții a fost dezvoltată atunci când putem justifica faptul că discrepanțele între ceea ce există în realitate și ceea ce credem se datorează credințelor noastre, și nu realității (Flavell, 1999). Cu alte cuvinte, prezența unei teorii a minții evidențează abilitatea de a explica comportamentul oamenilor, bazându-ne pe abilitățile mentale ale acestora. În psihologia naivă, acele cunoștințe despre funcționarea mentală proprie sau a celorlați se referă la abilitatea sistemului cognitiv de a mentaliza (Flavell, 1999; Nichols și Stich, 2003), adică de a interpretarea comportamentelor celorlalți, nu doar pe baza acțiunilor lor, ci prin acele stări mentale care există în spatele acțiunilor lor. Pentru a putea mentaliza trebuie să ținem cont și de abilitățile mentale ale celorlați, de acele stări de cunoștințe, dorințe, convingeri și intenții (Frith și Frith, 2005; Flavell, 1999).

Pentru că am menționat faptul că termenul de „a mentaliza” este strâns relaționat cu teoria minții, motiv pentru care considerăm că este important să ilustrăm câteva beneficii ale dezvoltării cognitive din această perspectivă (Baillargeon, Scott și He, 2010; Nichols și Stich, 2003). Să luăm următoarea situație: mama mea își caută ceasul care este în spatele unei vaze de flori. Mama mea nu vede ceasul din spectrul ei vizual, dar eu văd ceasul, pentru ca stau în partea opusă ei, cu fața la ceas. O dovadă a prezenței teoriei minții în situația ilustrată ar fi următoarea: această situație reflectă capacitatea de a recunoaște faptul că mama are cunoștințe și credințe diferite față de ale mele (Flavell, 1999; Frith și Frith, 2005). În plus, abilitatea de a mentaliza permite modelarea comportamentului celorlați (Flavell, 1999; Frith și Frith, 2005): pot să îi spun faptul că ceasul este în spatele vazei de flori. Deși pentru un adult aceste aspect par a fi foarte logice și chiar banale, pentru un copil cu vârsta de 3-4 ani, aceste situații pot fi provocatoare, punându-l chiar în dificultate cognitivă.

Bibliografie:

Baillargeon, R., Scott, R. M., & He, Z. (2010). False-belief understanding in infants. Trends in Cognitive Sciences, 14(3), 110–118. doi:10.1016/j.tics.2009.12.006

Carlson, S. M., Koenig, M. A., & Harms, M. B. (2013). Theory of mind. Wiley Interdisciplinary Reviews: Cognitive Science, 4(4), 391-402.

Frith, C., & Frith, U. (2005). Theory of mind. Current biology, 15(17), R644-R645.

Frith, C.D., and Wolpert, D.M. (Eds). The Neuroscience of Social Interaction: Decoding, imitating and influencing the actions of others. Oxford: Oxford University Press.

Flavell, J.H. (1999). Cognitive development: children’s knowledge about the mind. Annu. Rev. Psychol. 50, 21–45.

McAlister, A., & Peterson, C. (2007). A longitudinal study of child siblings and theory of mind development. Cognitive Development, 22(2), 258–270. doi:10.1016/j.cogdev.2006.10.009

Nichols, S., and Stich, S. (2003). Mindreading. Oxford: Oxford University Press.

Tomasello, M., Call, J., and Hare, B. (2003). Chimpanzees understand psychological states – the question is which ones and to what extent. Trends Cogn. Sci. 7, 153–156.

Wellman, H. M. (1992). The child’s theory of mind. The MIT Press.