Gandirea magica in perioada copilariei

Diana Tatoiu

            Așa cum am menționat deja în articolele trecute, ToM (engl. Theory of Mind) reflectă capacitatea unui individ de a conștientiza faptul că dorințele, nevoile, credințele și cunoștințele unei persoane sunt diferite cele propri și de a înțelege faptul că aceste scheme cognitive influențează și stau la baza comportamentului uman (Frith și Frith, 2005). Prin intermediul ToM putem explica fapte și evenimente din realitate într-un mod logic și rațional (Frith și Frith, 2005; McAlister și Peterson, 2007), însă, așa cum am precizat și în postările anterioare, copiii în primii ani de viață au o dificultate în a explica anumite aspecte din realitate. Un aspect interesant al minții umane și al procesului de dezvoltare cognitivă este faptul că preșcolarii recurg la o gândire magică, atunci când oferă explicații cauzale dintre un eveniment/ situație din mediul înconjurător și acțiunile umane (Flavell, 1999; Shweder, 1977). Gândirea magică din perioadă copilăriei are în vedere relația de cauzalitate dintre un eveniment real și un gând, care nu sunt conectate într-un mod posibil de evenimentul respectiv, reflectând totodată și acea credință cu privire la faptul că realitatea poate fi manipulată și este rezultatul gândirii unei persoane (Piaget, 1960; Woolley, Phelps și Davis, 1995; Zusne și Jones,1989).

            Motivul pentru care preșcolarii recurg la această modalitate de gândire și de interpretare a realității își are originea în faptul că abilitățile lor metacognitive (acea abilitate mentală de a gândi modul în care gândim și de a analiza felul în care gândim) nu sunt suficient de dezvoltate (Piaget, 1937/1954; Piaget, 1960). Cu ajutorul gândirii magice, aceștia reușesc să ofere sens fenomenelor realității, fiind un tip de gândire utilizat în acele momente în care aceștia au nevoie să explică cauzalitate din cadrul unor situații (Piaget, 1960; Woolley, Phelps și Davis, 1995; Zusne și Jones,1989). Este important de subliniat faptul că aceștia pot și sunt capabili să facă diferența între conținuturile imaginare/ ireale și cele reale, prezentând, totodată, scepticism față de diferite informații (Frith și Frith, 2005; Piaget, 1929; McAlister și Peterson, 2007). Cu alte cuvinte, această modalitate de gândire a preșcolarilor apare în momentul în care copiii devin conștienți de faptul că atribuirile pe care le oferă realității încalcă regulile și normele de funcționare a lumii (Rosengren și French, 2013). Copiii își doresc să înțeleagă lumea în care trăiesc și modul în care funcționează aceasta, dar, deoarece ei nu pot accepta ideea de coincidență, aceștia caută legături între elementele relaționate ale evenimentului respectiv (Piaget, 1929; Schulz și Sommerville, 2006).

Pentru a putea vorbi despre gândire în termeni de magic, aceasta trebuie să respecte o serie de condiții. Una dintre acestea este faptul că trebuie să conștientizeze faptul că există o serie de legi, norme și tipare după care funcționează lumea înconjurătoare și că prezența credinței cum că există o forță supranaturală nu respectă, depășește, explicațiile despre lume și viață (Rosengren și French, 2013). De asemenea, preșcolarii trebuie să conștientizeze că anumite situații din realitate nu sunt în conformitate cu parametrii normali ai realității cunoscuți de către aceștia (Rosengren și French, 2013). Copiii reușesc să separe evenimentele reale de cel ireale odată cu maturizarea cognitivă și cu dezvoltarea abilităților mentale de categorizare (Piaget, 1929; Piaget, 1937/1954; Piaget, 1960); cu cât există mai multe experiențe de viață, cu atât se crează mai multe reguli și expectanțe cu privire la funcționarea lumii (Piaget, 1929; Rosengren și French, 2013).

În această postare ne-am concentrat asupra particularităților de gândire magică a copiilor, motiv pentru care în postările viitoare ne vom îndrepta focusul atențional asupra modului în care aceasta se dezvoltă.

.

Bibliografie:

            Frith, C., & Frith, U. (2005). Theory of mind. Current biology, 15(17), R644-R645.

Frith, C.D., and Wolpert, D.M. (Eds). The Neuroscience of Social Interaction: Decoding, imitating and influencing the actions of others. Oxford: Oxford University Press.

Flavell, J.H. (1999). Cognitive development: children’s knowledge about the mind. Annu. Rev. Psychol. 50, 21–45.

Krummenacher, P., Kossowsky, J., Schwarz, C., Brugger, P., Kelley, J. M., Meyer, A., & Gaab, J. (2014). Expectancy-induced placebo analgesia in children and the role of magical thinking. The Journal of Pain, 15(12), 1282-1293.

McAlister, A., & Peterson, C. (2007). A longitudinal study of child siblings and theory of mind development. Cognitive Development, 22(2), 258–270. doi:10.1016/j.cogdev.2006.10.009

Nichols, S., and Stich, S. (2003). Mindreading. Oxford: Oxford University Press.

Piaget, J. P. (1929). The child’s conception of the world. London: Routledge & Kegan Paul.

Piaget, J. (1937/1954). The construction of reality in the child. (Trans. M. Cook.) New York: Basic Books.

Piaget, J. (1960). The child’s conception of physical causality. London: Routledge & Kegan Paul. P

Rosengren, K. S., & French, J. A. (2013). Magical thinking. The Oxford handbook of the development of imagination, 42-60.

Subbotsky, E. (2010). Magic and the mind: Mechanisms, functions, and development of magical thinking and behavior. Oxford University Press.

Subbotsky, E. (2004). Magical thinking-Reality or illusion?. PSYCHOLOGIST-LEICESTER-, 17(6), 336-339.

Subbotsky, E. (2004). Magical thinking in judgments of causation: Can anomalous phenomena affect ontological causal beliefs in children and adults?. British Journal of Developmental Psychology, 22(1), 123-152.

Shweder, R. A. (1977). Likeness and likelihood in everyday thought: Magical thinking in judgments about personality. Current Anthropology, 18, 637- 658.

Woolley, J. D., & Phelps, K. E. (1994). Young children’s practical reasoning about imagination. British Journal of Developmental Psychology, 12, 53–67.

Woolley, J. D., Phelps, K. E., & Davis, D. L. (1995). Children’s beliefs about wishing as a mental and magical process. Unpublished manuscript, University of Texas.

Woolley, J. D., & Wellman, H. M. (1993). Origin and truth: Young children’s understanding of imaginary mental representations. Child Development, 64, 1–17.

Woolley, J. D. (1997). Thinking about fantasy: Are children fundamentally different thinkers and believers from adults?. Child Development, 68(6), 991-1011.

Zusne, L., & Jones, W. H. (1989). Anomalistic psychology:A study of magical thinking. Hillsdale, NJ: Erlbaum.