Tranziția școlară și schimbările prin care trec elevii

Diana Tatoiu           

Viața este un proces continuu de evoluție și schimbare, totul este influențat atât de modalitatea în care realitatea se dezvoltă, cât și de abilitatea umană de a se adapta la aceste provocări (Goldstein, Boxer & Rudolph, 2015). Prin definiția sa, termenul de „tranziție” face referire la toate aceste modificări la care suntem supuși de-a lungul vieții și la care suntem nevoiți, pentru propia bunăstare psiho-fizică, să ne acomodăm (Goldstein, Boxer & Rudolph, 2015; Symonds, 2015). Aceste tranziții reflectă trecerea de la o etapă sau stare la una nouă. Deși aceste schimbări din viața noastră ne oferă posibilitatea să ne redefinim și să ne redescoperim, prin faptul că ne impusionează să ne actualizăm modalitatea în care gândim, sistemul de credințe și valori, ne motivează să experimentăm noi oportunități, să greșim și să învățăm, ele pot fi un factor de stres (Chung, Elias & Schneider, 1998; Symonds, 2015). Faptul că schimbarea din viața noastră este una imprevizibilă, procesul de adaptare poate fi unul dificil (Margetts, 2002).

În cazul eleviilor care se află într-un proces de tranziție școlar semnificativ (trecerea de la gradiniță la școală sau trecerea de la nivelul primar la cel gimnazial, respectiv gimnazial-liceal), probabilitatea ca aceștia să se simtă copleșiți și nesiguri este una crescută (Goldstein, Boxer & Rudolph, 2015; Margetts, 2002; Symonds, 2015). Stresul, cauzat de această modificare din viața lor, de mutarea într-un nou mediu fizic și social, de apariția unui nou colectiv, de modificarea de program, de prezența unor cerințe și așteptări superioare comparativ cu cele anterioare, poate genera o serie de reacții specifice: teamă, irascibilitate, evitare (Alexander‐Passe, 2008; Forman & O’Malley, 1984; Moulds, 2003; Sharma & Pandey, 2017). Aceste reacții sunt expresia unor gânduri și stări afective generate de un eveniment de viață în care, în perioada inițială de adaptare, totul pare nesigur. Lipsa predictibilității situațiilor viitoare, îi face pe elevi să se simtă neputincioși (Bienertova‐Vasku, Lenart & Scheringer, 2020; Kozusznik, Rodríguez & Peiró, 2015). Deși aceste răspunsuri cognitiv-emoționale sunt mai probabile în rândul elevilor din clasele primare și gimnaziale, ele pot fi întâlnite și în cazul elevilor în perioada adolescenței mijlocii, clasele a IX-a și a X-a (Forman & O’Malley, 1984). Datorită faptului că vorbim despre diferențe interindividuale, modul în care aceștia se vor raporta la procesul de tranziție școlar va fi particular personalității și abilităților lor de reglare psiho-emoționale (Symonds, 2015): unii dintre aceștia pot fi extrem de vorbăreți și curioși în legătura cu noua situație școlară, în timp ce alții pot fi tăcuți, rezervați și dornici să petreacă timp singuri și să fie „lăsați în pace” (Alexander‐Passe, 2008; Moulds, 2003; Sharma & Pandey, 2017).

.           În ceea ce privește poziția figurii parentale în acest context de viață a propriului copil, în literatura de specialitate există o serie de sugestii (Batorowicz et al., 2014; Ceka & Murati, 2016; Myers & Myers, 2012; Redding, 2000; Symonds, 2015). Dialogul părinte-copil în privința grijilor pe care elevul le are despre școală este foarte important, întrucât prin intermediul acestuia părintele are posibilitatea să îl ajute pe copil să gestioneze modul în care acesta analizează și se raportează la noua situație (Ceka & Murati, 2016L; Myers & Myers, 2012). De asemenea, pentru copiii care știu să scrie și să citească, scrisul este un exercițiu util, deoarece prin intermediul acestuia elevul poate realiza catharsis psiho-emoțional: se concentrază asupra propriilor gânduri și emoții, motiv pentru care pot să creeze o ordine în universul lor interior (Batorowicz et al., 2014; Ceka & Murati, 2016; Oostdam & Hooge, 2013).

            Pentru a putea descoperi mai multe informații despre particularitățiile psihologice ale indivizilor, vă invităm să urmăriți pagina noastră.

Bibliografie:

Alexander‐Passe, N. (2008). The sources and manifestations of stress amongst school‐aged dyslexics, compared with sibling controls. Dyslexia, 14(4), 291-313.

Batorowicz, B., Campbell, F., von Tetzchner, S., King, G., & Missiuna, C. (2014). Social participation of school-aged children who use communication aids: The views of children and parents. Augmentative and Alternative Communication, 30(3), 237-251.

Bienertova‐Vasku, J., Lenart, P., & Scheringer, M. (2020). Eustress and distress: neither good nor bad, but rather the same?. BioEssays, 42(7), 1900238.

Ceka, A., & Murati, R. (2016). The Role of Parents in the Education of Children. Journal of Education and practice, 7(5), 61-64.

Chung, H., Elias, M., & Schneider, K. (1998). Patterns of individual adjustment changes during middle school transition. Journal of school psychology, 36(1), 83-101.

Cohen, S., Janicki-Deverts, D., & Miller, G. E. (2007). Psychological stress and disease. Jama, 298(14), 1685-1687.

Forman, S. G., & O’Malley, P. L. (1984). School stress and anxiety interventions. School Psychology Review, 13(2), 162-170.

Goldstein, S. E., Boxer, P., & Rudolph, E. (2015). Middle school transition stress: Links with academic performance, motivation, and school experiences. Contemporary School Psychology, 19, 21-29.

Harpell, J. V., & Andrews, J. J. (2013). Relationship between school based stress and test anxiety. International Journal of Psychological Studies, 5(2), 74.

Kemeny, M. E. (2003). The psychobiology of stress. Current directions in psychological science, 12(4), 124-129.

Kozusznik, M. W., Rodríguez, I., & Peiró, J. M. (2015). Eustress and distress climates in teams: Patterns and outcomes. International Journal of Stress Management, 22(1), 1.

Margetts, K. (2002). Transition to school—complexity and diversity. European Early Childhood Education Research Journal, 10(2), 103-114.

Moulds, J. D. (2003). Stress manifestation in high school students: An Australian sample. Psychology in the Schools, 40(4), 391-402.

Myers, S. M., & Myers, C. B. (2012). Are discussions about college between parents and their high school children a college-planning activity? Making the case and testing the predictors. American Journal of Education, 118(3), 281-308.

Oostdam, R., & Hooge, E. (2013). Making the difference with active parenting; forming educational partnerships between parents and schools. European Journal of Psychology of Education, 28, 337-351.

Redding, S. (2000). Parents and learning. International Academy of Education.

Sharma, G., & Pandey, D. (2017). Anxiety, depression, and stress in relation to academic achievement among higher secondary school students. The International Journal of Indian Psychology, 4(2), 82-89.

 Symonds, J. (2015). Understanding school transition: What happens to children and how to help them. Routledge.