Rolul părintelui în medierea contactului copilului cu tehnologia
Diana Tatoiu
Începând cu vârsta preșcolarității, copiilor le este mai ușor să înțeleagă și să învețe informațiile prezente pe ecranul unui device, datorită faptului că abilitățile lor mentale s-au mai dezvoltat, oferindu-le resursele necesare pentru astfel de procesări informaționale. Tehnologia poate avea un impact pozitiv în procesul de dezvoltare cognitivă a copiilor în perioada preșcolară, prin faptul că ajută la o maturizare a abilităților socio-emoționale, a limbajului, a abilităților numerice, tehnologia având, astfel, un rol benefic în pregătirea copilului pentru școală (Blumberg și Brooks, 2017; Anderson și Kirkorian, 2015). Este important de menționat faptul că tehnologia poate avea un efect pozitiv asupra dezvoltării cognitive a copiilor mai ales atunci când programele educaționale destinate acestora respectă și includ o serie de elemente: informațiile sunt prezentate într-un mod inteligibil copiilor prin respectarea caracteristicilor de dezvoltare psihologice vârstei, este prezentă repetiția conținutului esențial, iar prezentarea informațiilor este neînsoțită de distractori (Blumberg și Brooks, 2017; Kirkorian și colab., 2008).
Pentru ca tehnologia să prezinte un impact benefic asupra dezvoltării abilităților mentale și emoționale ale copiilor, un rol esențial îl joacă adultul, ca mediator al interacțiunii dintre copil și device. Părintele este nevoit să se implice activ în supervizarea contactului propriului copil cu tehnologia în așa fel încât învățarea calitativă să aibă loc (Chen și colab., 2020; Pempek și Lauricella, 2017; Radesky și colab., 2015). Această mediere se caracterizează prin faptul că adultul direcționează atenția copilului spre ecran și spre informațiile relevante; în acest mod vorbim despre o situație de atenție împărtășită și despre motivație pentru cunoaștere, două aspecte esențiale pentru învățare (Radesky și colab., 2015). Această interacțiune părinte-copil asupra conținutului informațional, prezentat pe ecranul device-ului, oferă posibilitatea copilului de a lucra cu conceptele respective în mod activ. Părintele stimulează capacitatea de procesare informațională a copilului, atât prin obligarea acestuia la o procesare în adâncime a conținuturilor (adresare de întrebări, discuții și comentarii pe baza materialului), cât și prin obținerea unui feedback din partea copilului (identificarea corectitudini informațiilor înțelese de către copil) (Pempek și Lauricella, 2017; Strouse și colab., 2013). De asemenea, prin această implicare activă a părintelui, se realizează o modelare a comportamentului de interacțiune cu tehnologia, find prezentă contingența socială (recompense asociate cu comportamentul de învățare a copilului care cresc frecvența realizării acestor comportamente în viitor) (Ophir și colab., 2021).
Atitudinea și comportamentul părintelui în ceea ce înseamnă interacțiunea copilului cu tehnologia sunt foarte importante. Dacă părintele folosește tehnologia ca mijloace de reglare a trăirilor afective și a comportamentelor copilului, aceste acțiuni s-au dovedit a avea un efect negativ asupra dezvoltării psihologice a copilului pe termen lung, fiind asociate pozitiv cu abilități scăzute de auto-reglare comportamentală și emoțioanlă a copilului, cu dificultăți de amânare a recompensei, cu intoleranță la frustrare, cu reactivitate la refuzul părintelui de a îndeplini dorințele copilului, cu răspuns negativ din partea copilului la separarea acestuia de device (Collier și colab., 2016; Matthes și colab., 2021; Ophir și colab., 2021).
Concluzionând, pentru copiii este mai important modul în care aceștia interacționează cu conținuturile informaționale de tip media și modul în care aceștia se raportează la ele, decât timpul petrecut (pasiv) cu sursele tehnologice. Datorită faptului că abilitățile lor cognitive și meta-cognitive nu sunt suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o procesare informațională calitativă a conținutului prezentat pe ecranele device-urilor, este nevoie de ajutorul extern al părintelui, căruia îi revine rolul de mediator și supervizor al acestui proces de învățare al copilului.
Bibliografie:
Anderson, D. R. (1988). The impact on children’s education: Television’s influence on cognitive development (No. 2). Office of Educational Research and Improvement, US Department of Education.
Anderson, D. R., & Kirkorian, H. L. (2015). Media and cognitive development. Handbook of child psychology and developmental science, 1-46.
Anderson, D. R., Subrahmanyam, K., & Cognitive Impacts of Digital Media Workgroup. (2017). Digital screen media and cognitive development. Pediatrics, 140(Supplement_2), S57-S61.
Blumberg, F. C., & Brooks, P. J. (Eds.). (2017). Cognitive development in digital contexts. Academic Press.
Chen, C., Chen, S., Wen, P., & Snow, C. E. (2020). Are screen devices soothing children or soothing parents? Investigating the relationships among children’s exposure to different types of screen media, parental efficacy and home literacy practices. Computers in Human Behavior, 112, 106462.
Collier, K. M., Coyne, S. M., Rasmussen, E. E., Hawkins, A. J., Padilla-Walker, L. M., Erickson, S. E., & Memmott-Elison, M. K. (2016). Does parental mediation of media influence child outcomes? A meta-analysis on media time, aggression, substance use, and sexual behavior. Developmental psychology, 52(5), 798.
Gentile, D. A., & Sesma, A. (2003). Developmental approaches to understanding media effects on individuals. Media violence and children, 19-37.
Huston, A. C., & Wright, J. C. (1998). Mass media and children’s development.
Kirkorian, H. L., Wartella, E. A., & Anderson, D. R. (2008). Media and young children’s learning. The Future of children, 39-61.
Matthes, J., Thomas, M. F., Stevic, A., & Schmuck, D. (2021). Fighting over smartphones? Parents’ excessive smartphone use, lack of control over children’s use, and conflict. Computers in Human Behavior, 116, 106618.
Ophir, Y., Rosenberg, H., & Tikochinski, R. (2021). What are the psychological impacts of children’s screen use? A critical review and meta-analysis of the literature underlying the World Health Organization guidelines. Computers in Human Behavior, 124, 106925.
Pempek, T. A., & Lauricella, A. R. (2017). The effects of parent-child interaction and media use on cognitive development in infants, toddlers, and preschoolers. In Cognitive development in digital contexts (pp. 53-74). Academic Press.
Radesky, J. S., Schumacher, J., & Zuckerman, B. (2015). Mobile and interactive media use by young children: the good, the bad, and the unknown. Pediatrics, 135(1), 1-3.
Strouse, G. A., O’Doherty, K., & Troseth, G. L. (2013). Effective coviewing: Preschoolers’ learning from video after a dialogic questioning intervention. Developmental psychology, 49(12), 2368.