Efectele divorțului parental asupra copiilor
Diana Tatoiu
Divorțul este un proces gradual, etapizat, cu impact psiho-emoțional semnificativ pentru persoanele implicate în acest etapă a relației conjugale. Cuplul, aflat într-un context ce va avea ca și rezultat o separare, se confruntă cu o serie de solicitări din foarte multe puncte de vedere; divorțul este un proces ce se manifestă pe multiple dimensiuni: pe cea judiciară, economico-financiară, socială și psiho-afectivă. Efectele unui divorț sunt, datorită faptului că vorbim despre diferențe interindividuale, impredictibile, dar, dacă ne raportăm la câteva date din literatura de specialitate (Amato & Sobolewski, 2001; Auersperg, Vlasak, Ponocny & Barth, 2019; Brand, Moore, Song & Xie, 2019; Eyo, 2018; Fagan & Churchill, 2012; Sorek, 2019; Nederhof, Belsky, Ormel & Oldehinkel, 2012; Schoen & Canudas‐Romo, 2006; Wallerstein, 1991), putem să identificăm posibile consecințe.
Divorțul afectează, direct sau indirect, persoanele implicate în acest proces: vulnerabilizează familia și legătura dintre părinți și copii, marcând astfel o slăbire a calității vieții atât cea de familie, cât și cea individuală (Fagan & Churchill, 2012). De multe ori, acesta duce la modalități distructiv de rezolvare a conflictelor/ de comunicare, afectează relaționarea socială (Fagan & Churchill, 2012). Copiii sunt de regulă cei mai afectați, fapt pentru care, în literatura de specialitate se face o diferențiere între consecințele imediate și cele care apar după o perioada de 2/3 ani (Amato & Sobolewski, 2001; Auersperg, Vlasak, Ponocny & Barth, 2019; Brand, Moore, Song & Xie, 2019; Eyo, 2018; Fagan & Churchill, 2012; Sorek, 2019; Schoen & Canudas‐Romo, 2006; Wallerstein, 1991).
În ceea ce privește efectele imediate ale divorțului parental asupra copiilor, se pot identifica o serie de reacții tranzitorii specifice schimbărilor din viață (Fagan & Churchill, 2012; Sorek, 2019; Schoen & Canudas‐Romo, 2006). Referitor la noțiunea de familie, copilul poate ajunge să se confrunte cu o puternică frică de abandon și stres față de modificările din planul familial și individual (Eyo, 2018). Aceste reacții psiho-afective evidențiază totodată ostilitatea dintre părinți, întrucât copilul, în astfel de condiții, ajung să simtă o vinovăție profundă, considerându-se motivul pentru care părinții lor se despart (Eyo, 2018; Sorek, 2019; Schoen & Canudas‐Romo, 2006). Pe lângă vinovăție, copilul poate să resimtă confuzie și furie (Sorek, 2019; Schoen & Canudas‐Romo, 2006). De asemenea, distresul poate fi un alt răspuns specific copiilor care se confruntă cu un divorț în familie; o reacție psiho-emoțională care poate să fie manifestată în relațiile cu prietenii, colegii de școală, rude, din cauza schimbărilor legate de interacțiunile sociale (Eyo, 2018; Sorek, 2019; Schoen & Canudas‐Romo, 2006).
Dacă ne raportăm la primii 2 ani, putem identifica o serie de probleme de adaptare (Auersperg et al., 2019; Brand et al., 2019; Wallerstein, 1991). Performanța academică are de suferit, copiii ai căror părinți au divorțat exprimă o nevoie semnificativă de ajutor suplimentar pentru a putea rezolva sarcinile școlare, din cauza faptului că prezintă dificultăți de concentrare (Brand et al., 2019; Wallerstein, 1991). Intercațiunile sociale sunt vulnerabilizate, fiind prezente o serie de probleme de relaționare cu ceilalți (Amato & Sobolewski, 2001; Sorek, 2019; Wallerstein, 1991). De asemenea, putem identifica și o serie de probleme de internalizare și externalizare (Amato & Sobolewski, 2001; Auersperg et al., 2019; Sorek, 2019; Wallerstein, 1991). În cazul fetelor, sunt mai frecvente problemele de internalizare, precum: izolare socială, anxietate, depresie, stimă de sine scăzută; în timp ce agresivitate, opoziționismul, comportamentele delicvente și problemele de relaționare socială (manifestări ale unor probleme de externalizare) sunt mai des întâlnite în rândul băieților (Amato & Sobolewski, 2001; Auersperg et al., 2019; Nederhof, Belsky, Ormel & Oldehinkel, 2012; Sorek, 2019; Wallerstein, 1991).
Datorită faptului că acum ne-am îndreptat atenția asupra consecințelor divorțului parental asupra copiilor, în următoarea postare vom aborda factorii de risc și de protecție ce stau la baza relației dintre copiii și divorțul parental.
Bibliografie:
Amato, P. R., & Sobolewski, J. M. (2001). The effects of divorce and marital discord on adult children’s psychological well-being. American sociological review, 900-921.
Auersperg, F., Vlasak, T., Ponocny, I., & Barth, A. (2019). Long-term effects of parental divorce on mental health–A meta-analysis. Journal of psychiatric research, 119, 107-115.
Brand, J. E., Moore, R., Song, X., & Xie, Y. (2019). Why does parental divorce lower children’s educational attainment? A causal mediation analysis. Sociological science, 6, 264-292.
Eyo, U. E. (2018). Divorce: Causes and effects on children.
Fagan, P. F., & Churchill, A. (2012). The effects of divorce on children. Marri Research, 1, 1-48.
Nederhof, E., Belsky, J., Ormel, J., & Oldehinkel, A. J. (2012). Effects of divorce on Dutch boys’ and girls’ externalizing behavior in Gene× Environment perspective: diathesis stress or differential susceptibility in the Dutch Tracking Adolescents’ Individual Lives Survey study?. Development and psychopathology, 24(3), 929-939.
Schoen, R., & Canudas‐Romo, V. (2006). Timing effects on divorce: 20th century experience in the United States. Journal of Marriage and Family, 68(3), 749-758.
Sorek, Y. (2019). Children of divorce evaluate their quality of life: The moderating effect of psychological processes. Children and Youth Services Review, 107, 104533.
Wallerstein, J. S. (1991). The long-term effects of divorce on children: A review. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 30(3), 349-360.